Întrebare: După ani de sadhana, încă simt că s-ar putea să nu ajung nicăieri. Ce să fac?

Sadhguru: Nu contează câți ani de sadhana faci, nu vei ajunge nicăieri. Nu că s-ar putea să nu ajungi, ci pur și simplu nu vei ajunge. Pentru că ideea de a face sadhana nu este de a merge undeva. Ideea de a face sadhana este să ajungi într-o stare în care poți pur și simplu să fii aici – să înțelegi și să știi că ceea ce este aici este pretutindeni, iar ceea ce nu este aici nu este nicăieri. Să treci dincolo de nevoia de a ajunge undeva – aceasta este sadhana, pentru că, de fapt, nu ai unde să te duci. Există doar aici, și există doar acum. Restul este doar în mintea ta. Sadhana este menită să te aducă într-o stare în care, cel puțin pentru o anumită perioadă în cursul zilei, simplul fapt de a sta așezat este suficient. Dacă trăiești, ești aici și acum; dacă mori, ești tot aici și acum. Nu poți merge nicăieri. Nu există niciun loc în care să mergi. 

Sadhana este un dispozitiv 

Sadhana este un dispozitiv. Este o metodă de a te aduce la un anumit nivel de maturitate în care nevoia de a merge undeva dispare. De aceea, oamenii care sunt profund cufundați în sadhana nu se deplasează nicăieri. Dacă ai călători în jurul lumii, tot nu ai ști dacă lumea este rotundă sau plată, darămite să cunoști complexitățile vieții. Însă, dacă ești cu adevărat aici, tot ceea ce merită cunoscut este chiar aici, pentru că nu poți percepe nimic în exterior. Nu contează dacă stai aici sau în Himalaya sau în Africa sau în Statele Unite sau la Polul Sud sau la Polul Nord. Poate că anumite atmosfere sunt favorabile, anumite atmosfere nu sunt favorabile – asta este o altă chestiune – dar, în esență, poți avea doar experiența a ceea ce se întâmplă în interiorul tău. 

Așadar, oriunde ai merge, există doar acest lucru. Știi, munții aceștia de aici se numesc Velliangiri. Asta înseamnă „Muntele Alb”. Îi poți face să fie Himalaya – asta înseamnă. De asemenea, îi numim „Kailash-ul Sudului”. Dacă stai aici suficient de mult timp sau ești suficient de implicat, ei vor deveni Kailash; nu mai este nevoie să faci călătoria. Poți trăi doar experiența a ceea ce se întâmplă în interiorul tău. Nu poți avea experiența a ceea ce se întâmplă în munte, nu poți avea experiența a ceea ce se întâmplă pe cer, nu poți avea experiența a ceea ce se întâmplă nicăieri. 

Poți să stai aici, să privești pe cineva și să ai experiența iubirii. Poți să închizi ochii, doar să te gândești la cineva să ai experiența iubirii, nu-i așa? O poți fie stimula din exterior, fie simula din interior – ambele sunt posibile. Fie ești pe „pornire din exterior”, fie pe „pornire din interior”. Fie ești o mașină a prezentului, fie o mașină a trecutului. Te uiți la lună, te uiți la pământ, închizi ochii, deschizi ochii – totuși, ceea ce se întâmplă în interiorul tău este tot ceea ce ți se întâmplă – nimic mai mult, nimic mai puțin. 

Sadhana înseamnă să te aduci pe tine însuți la acel nivel de maturitate în care pur și simplu vezi; nu contează ce faci, nu contează dacă urci pe un vârf sau stai într-o vale, nu contează dacă ai succes sau nu în lume, nu contează dacă ești faimos sau nu, nu contează dacă mănânci tot ceea ce visezi sau nu – contează doar felul în care trăiești experiența. Aceasta nu este o capcană, aceasta este frumusețea vieții. De fapt, nu ai încotro să te duci. Poți să stai aici și să fii plin de beatitudine, extaziat, sau poți să stai aici și să fii nefericit. Ai o întreagă gamă de alegeri. Poți să stai aici și să gândești: „Acesta este cel mai binecuvântat moment din viața mea.” Poți sta aici și să gândești: „Acesta este cel mai chinuitor moment din viața mea.” Viața nu ți-a impus nicio îngrădire. Îngrădirea este în întregime creația ta. Existența te-a lăsat liber, absolut liber. Poți să stai aici și atât. Nu trebuie să se întâmple nimic și, totuși, poți trece prin viață într-un mod minunat, datorită a ceea ce faci în interiorul tău. Sau poți să alergi peste tot și să faci tot felul de lucruri și totuși să treci prin viață într-un mod profund nefericit. Ambele sunt creația ta. 

Cum să scapi de imboldul de a merge undeva 

Sadhana este acel proces binecuvântat prin care îți dai seama de acest lucru: că nu ai unde să te duci. Când nevoia de a merge undeva dispare, sadhana ta este un succes. Atunci pur și simplu stai așezat. Să stai nu înseamnă neapărat că stai fizic într-un singur loc. Doar că a dispărut „mâncărimea” de a alerga de colo-colo. Dacă stai, ești bine; dacă alergi, ești bine; dacă zbori, ești bine; dacă mergi pe jos, ești de asemenea bine. Oriunde te-ai afla, pur și simplu ești bine. Odată ce mâncărimea a dispărut, ești în largul tău. Odată ce ești în largul tău, nu mai trebuie să faci nimic. Doar puțină așteptare, atât. Doar dacă ești îndrăgostit poți să aștepți, pentru că atunci când ești îndrăgostit de cineva te simți plăcut din punct de vedere emoțional. Iubirea creează multă anxietate mintală, pentru că acesta este modul tău de a avea grijă. Așa că mintea ta devine neplăcută, dar emoția ta este plăcută – și totuși merită. 

Dacă ești iritat, agitat, frustrat sau furios, nu poți să aștepți, pentru că te simți neplăcut în interior. În funcție de tipul de substanță karmică pe care o porți și de ajutorul activ și dinamic pe care îl primești din exterior, perioada de așteptare poate varia. Poate fi vorba de câteva momente, de câțiva ani… doar stând și așteptând. Când interiorul tău este plăcut, să aștepți câțiva ani nu e mare lucru. Pur și simplu aștepți. 

Notă editorială: Fragment extras din discursul lui Sadhguru din cadrul programului de Formare a Profesorilor de Hatha Yoga de 21 de săptămâni al Școlii Isha Hatha Yoga. Programul oferă o oportunitate fără egal de a dobândi o înțelegere profundă a sistemului yoghin și competența de a preda Hatha Yoga. Pentru mai multe informații, vizitați www.ishahathayoga.com sau trimiteți un e-mail la info@ishahatayoga.com